”I
l felicit pe tânărul autor pentru prezentarea atât de atrăgătoare a întregii aventuri a Escadrilei Albe" (Neagu Djuvara)

„Volumele „Escadrila albă. O istorie subiectivă” (2008), „Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare” (2010) şi „Aviatori de altădată” (2012) reprezintă reuşitele lui Daniel Focşa în confruntarea cu memoria scurtă a celor mulţi şi manipulabili şi indiferenţa deliberată a decidenţilor de orice fel”. (Adrian Majuru)

Focşa a reuşit să reconstituie în detalii semnificative şi cu tuşe sigure cariera lui Vizanty" (Mircea Platon)

"Cartea Aviatori de altădată de Daniel Focşa este mai mult decât un document istoric şi o sumă de portrete ale unor eroi ai aerului. Este un îndemn indirect la acţiune împotriva fantoşelor prezentului care subjugă România" (Ovidiu Hurduzeu)

"Domnul Daniel Focşa, un istoric cu o eleganţă stilistică şi o acribie în căutarea Adevărului cum extrem de puțini sunt"(Marius Ianuş)

“La sfârşitul lecturii volumului Escadrila Albă. O istorie subiectivă de Daniel Focşa nu pot decât să subscriu, fără rezerve, la concluzia lui Neagu Djuvara: Citiţi această carte” (Tudorel Urian)

"După ce am citit primele două volume ale lui Daniel Focşa şi acum, în manuscris, şi pe al treilea, cred că orice lector iubitor al istoriei şi al literaturii îi poate acorda credit" (Horia Gârbea)


In memoriam: avocat Gheorghe Vrânceanu-Peştera

În cele ce urmează schiţez o evocare a bunicului meu matern, avocat Gheorghe Gh. Vrânceanu (1914 - 1991), pe care o fac atât în calitate de istoric, cât şi de nepot. Consider că ea prezintă interes istoric întrucât biografia bunicului meu, deşi el nu a fost o personalitate foarte cunoscută, s-a împletit cu istoria secolului XX românesc: perioada interbelică, războiul şi represiunea comunistă.

Dobrogean, născut în comuna Peştera din judeţul Constanţa, într-o familie de ţărani mândri, muncitori, înstăriţi, Gh. Vrânceanu urmează gimnaziul şi cursul superior al liceului la Braşov, la Liceul de Stat "Dr. Ioan Meşotă", între 1927 - 1934, pe urmă Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1934 - 1939, licenţiat în 1941). În perioada studenţiei bucureştene a aderat la Mişcarea Legionară, în ideile si principiile careia a văzut un echivalent al preceptului de drept "honeste vivere, suum cuique tribuere et alterum non laedere". Nu s-a dezis niciodată de acest crez politic al vieţii sale.




Îşi satisface stagiul militar ca soldat TR la Regimentul 18 Artilerie Constanţa (încorporat în 1935); în 1939 este trimis la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie de rezervă de la Dadilov-Bucureşti (actualmente comuna Mihai Bravu), ulterior, în anul 1942, urmând o specializare/ perfecţionare la Tg Jiu.
În 1940 este înălţat la gradul de sublocotenent.
După începerea războiului al doilea mondial, pleacă pe front ca ofiţer de artilerie, luptând în diverse unităţi în Basarabia, Transnistria, Odessa, sudul Ucrainei, pe malul Mării de Azov, până la Cotul Donului. Este decorat cu Ordinul "Coroana României" în grad de Cavaler cu spade, cu panglică de "Virtute Militară" şi Frunză de Stejar, apoi cu Ordinul "Steaua României" în grad de cavaler cu spade, panglică de "Virtute Militară" şi Frunză de Stejar.



În 1943 - 1944, reface acelaşi traseu, în sens invers, spre ţară. Se evidenţiază în luptele de pe Nipru, Bug şi Nistru, fiind citat cu ordin de zi pe naţiune împreună cu Divizia 4/24 Infanterie
După 23 august 1944 ia parte din plin la luptele contra trupelor germane şi maghiare în Transilvania şi Ungaria. Este decorat cu Ordinul "Coroana României" în grad de Ofiţer cu spade şi panglică de "Virtute Militară". Este demobilizat la începutul lunii decembrie 1944.
In 1946 - 1947 este propus pentru avansarea la gradul de capitan in rezerva, cu rezolutie favorabila din partea superiorilor ("merita a inainta") dar din cauza situatiei politice din tara, acest lucru nu se mai finalizeaza.



Începe o carieră juridică, în calitate de avocat stagiar în Baroul Bucureşti, având maestru pe celebrul avocat Dumitru Cuţarida. Apoi se căsătoreşte şi se stabileşte definitiv în Constanţa, unde activează ca avocat până în 1948. Nedispus la compromisuri politice şi morale, este epurat din barou, dupa ce refuzase sa se inscrie in PCR, văzându-se nevoit să accepte slujbe pasagere: profesor suplinitor, funcţionar la centrul de Librării şi Difuzarea Cărţii, lucrător cu ziua în portul Constanţa. În 1952 este arestat în toiul nopţii şi este deţinut politic timp de 11 ani, judecat pentru o iluzorie "uneltire contra ordinei sociale". Cu o condamnare de 7 ani închisoare, ţinut apoi încă 4 ani suplimentari fara condamnare, prin ordin al ministrului de Interne. Trece pe la închisoarea din Constanţa, Jilava, Canal, Aiud şi Periprava. Cele mai lungi perioade de detenţie le petrece la Aiud şi la Periprava. La Aiud, în 1959, stă o perioadă în aceeaşi celulă cu ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), sfânt al închisorilor comuniste. În detenţie are un comportament demn, inflexibil.
Este eliberat în 1963. După o perioadă în care lucrează ca muncitor, se reîncadrează ca jurisconsult, şi va fi urmărit de Securitate până la moarte, încă trei decenii.


A lăsat în urma sa amintirea unui exemplu de cinste, înţelepciune şi frumuseţe de caracter, dublate de cultură şi inteligenţă. Dumnezeu să îl odihnească !

Daniel Focşa

(Last update: 27 Iunie 2015)


Biografia bunicului meu are pentru mine valentele unei directii distincte de cercetare istoriografica, desi factorul afectiv (si, deci, subiectiv) este si el prezent.
Despre el şi despre bunica mea Valeria Vrânceanu am publicat intre anii 2006 - 2015 următoarele studii, articole si comunicari ştiinţifice:


I. Articole 

1). Daniel Focşa, Avocat Gheorghe Vrânceanu. Studiu de caz pentru destinul unei generaţii, în “Memoria – revista gândirii arestate” nr. 54 (1 / 2006), pp. 97 – 105.

2). Idem, Cu Parabellum-ul, în noapte, în “Observatorul militar” an XVIII nr. 4 (987), 4 – 10 februarie 2009, p. 11.

3). Idem, Avocat Gheorghe Vrânceanu – destin legionar, în “Rost”, an VII, nr. 75-76, mai-iunie 2009, pp. 91-94.

4). Idem, Sufletul bunicului, în “Rost”, an VIII, nr. 83-84, ianuarie-februarie 2010, p. 57.

5). Idem, Gheorghe Vrânceanu-Peştera, un învingător, în “Permanenţe”, an XIV, nr. 5, mai 2011, pp. 13 – 14. 

6). Idem, Aiud, martie 1957. Un moment simbolic al demnităţii româneşti, în “Permanenţe”, an XIV, nr. 10, octombrie 2011, p. 16.

7) Idem, O prietenie de-o viaţă începută în temniţele comuniste. Avocat Gheorghe Gh. Vrânceanu - maior Avram Creţu, în "Permanenţe", an XVII, nr. 5, mai 2014, p. 20.  
http://www.fgmanu.ro/permanente.php?v=anterior#p1415

8) Idem, Centenar Gheorghe Vrânceanu-Peştera, 1914 – 2014, în „Permanenţe”, an XVII, nr. 10, octombrie 2014, p. 16.

9) Idem, Gheorghe Gh. Vrânceanu – memorii nescrise, în „Permanenţe”, an XVIII, nr. 5, mai 2015, p. 16.

10) Idem, Valeria Vrânceanu, o viaţă în vâltoarea istoriei, în „Permanenţe”, an XVIII, nr. 12, decembrie 2015, p 15.



II. Comunicări ştiinţifice


1). Daniel Focşa, Avocat Gheorghe Gh. Vrânceanu, deţinut politic în penitenciarul Aiud (1953 – 1959), comunicare prezentată la simpozionul „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, ediţia a XII-a, Piteşti, 28-30 sept. 2012, publicată în volumul: Experimentul Piteşti. Conference proceedings. PERT’12, Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş, Piteşti, 2013, pp. 162 – 165.

2). Idem, Gheorghe Vrânceanu, Otto Sonnberger, Dacus Florescu, elevi ai promoţiei 1934 a Liceului „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov, traversând „secolul scurt” prin închisorile şi lagărele comuniste, comunicare prezentată la simpozionul „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, ediţia a XIII-a, Piteşti, 27-29 sept. 2013, publicată în volumul: Experimentul Piteşti. Conference proceedings. PERT’13, Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş, Piteşti, 2014, pp. 425 – 429.  

Recomand şi această pagină dedicată bunicului meu, pe site-ul Colegiului Naţional "Dr Ioan Meşotă" din Braşov:

Copyright Daniel Focşa pentru toate fotografiile de pe această pagină. Arhiva personală.